Tata a părăsit-o pe mama, înainte de amă naşte eu, cînd mama era gravidă. Îmi plăcea foarte mult sportul. Am jucat handbal în echipa de juniori. Îmi doream să ajung o jucătoare de handbal foarte bună, iar mai tîrziu să devini şi o antrenoare profesionistă. La un moment dat ma-m înbolnăvit şi a trebuit să întrerup antrenamentele, doctorul mi-a interszis orice fel de activitate sau efort fizic. Am sperat că totul va reveni la normal şi că voi putea continua mai departe. După doi ani de tratament nereuşit a trebuit să fiu operată. Am sperat că cel puţin după operaţie voi putea reveni la ceia ce era pentru mine un vis neîmplinit. Am mers la antrenament însă nu mai puteam face faţă, astfel renunţînd. Atunci a fost cea mai cumplită zi din viaţa mea. A fost ceva îngrozitor, toate visele mele se spulberase într-o clipă. A urmat o perioadă de frămîntări, atunci mi-am pus pentru prima dată întrebarea ” CINE SUNT EU? DE CE MI SE ÎNTÎLMPLĂ TOCMAI MIE TOATE LUCRURILE ACCESTEA? CARE ESTE SCOPUL MEU ÎN LUMEA ACEASTA?”
Am încercat să găsesc răspunsuri. Nu le-am găsit. Le-am căutat o perioadă lungă de timp, neprimind răspuns la întrebări mi-a venit gîndul să îmi eau viaţa. Nu mai aveam pentru ce să trăiesc.
Dar într-o zi, o prietenă a venit la mine şi mi-a adus o carete intitulată „Joni”. Joini era o fată de 18 ani care din cauza unei sărituri în bazinul de înot, şi-a fracturat coloana vertebrală şi a rămas paralizată pentru întreaga viaţă, din această cartea am afalat răspunsul la întrebările mele. Această fată a găsit speranţă la Dumnezeu şi în Cuvîntul Său. Am început să studiez Cuvîntul Lui Dumnezeu şi la întrebarea CINE SUNT EU? Am aflat că sunt copilul Lui Dumnezeu, în mărturia lui JONI am găsit un verset care mi-a devenit motoul vieţii:”Dar ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu”, eu am devenit un om care îl iubeam pe Dumnezeu.
Scopul meu în această lume? În cuvîntul Lui Dumnezeu am înţeles că eu trebuie să îl slujesc pe Dumnezeu şi acesta a devenit un scop pentru mine.
Eram singură în camera mea, am căzut pe genunchi şi am izbucnit în plîns, şi L-am rugat pe Dumnezeu să mă ierte, pentru că deşi El mi-a dat viaţă, eu am vrut să mi-o iau. Ia-m mulţumit că mi-a dat viaţa veşnică, I-am cerut să îmi ierte păcatele mele şi să devină Domnul vieţii mele. Am simţit dragostea şi pacea Lui Dumnezeu cum mi-a copleşit inima.
Am început să văd diferit lumea. Am încercat să văd oamenii prin ochii Lui Dumnezeu, să-i privesc aşa cum îi priveşte El. Am văzut că mai am speranţă, am descoperit comori din Cuvîntul Lui Dumnezeu, şi am văzut ajutorul Lui Dumnezeu în ea.
Na-ş putea să spun că viaţa e doar plină de bucrurii, mai vin şi necazuri, dar împreună cu Dumnezeu trec peste ele mult mai simplu decît aş fi singură.
Mărturie:Eugenia
Radu&Lenuța Filat 