Copilărie unde ai plecat?

Întorcîndu-ne  din taberele în care am fost plecaţi,  eu şi soţul meu, am decis să mergem la Lăpuşna, să ne vizităm atît părinţii mei cît şi părinţii lui Radu pentru că noi ambii suntem din acelaşi sat.
Stînd mai multe zile acasă, atît de mult ma-u copleşit amintiri frumoase pe care aş dori să le mai trăiesc.
Lăpuşna este locul în care mă regăsesc ca şi copil ori de cîte ori merg acasă.
Atît de mult aş vrea uneori să fiu din nou copil, în fiecare dimineaţă să aud bocănitul mamei în perete pentru a mă scula ca să merg la şcoală, să hoinăresc pe dealuri aşa cum o făceam cînd eram copil.  Acum nu mai este parcă aşa cum era mai înaite, în mahala mea nu se mai aude gălăjie de copii, parcă nu mai este viaţă în oameni, nu mai e cum era eri.
Nu este atîta viaţă pentru că acum casele sunt părăsite de oamenii sărmani care au plecat departe pentru a putea avea o viaţă mai bună.
Nu mai este aşa cum era pentru că oamenii şi-au schimbat mult priorităţile.
Acum tinerii au scopul de a trăi altfel. Ei găsesc plăcerea în lucruri ca alcoolul, droguri, imoralitate, şi desfrîu. Ar fi bine dacă tinerii ar fi implicaţi în activităţi ce ar veni în favoarea lor de a le zidi caracterul şi viaţa.
Îmi amintesc cu mult drag copilăriea mea pentru că am avut o copilărie plină de aventuri frumoase.
Satul meu e locul în care îmi găsesc alinarea dorului de copilărie.
Îmi iubesc mult ţara în care Dumnezeu m-a pus să trăiesc, pentru că este o ţară foarte frumoasă.
Pentru noi toţi MOLDOVA este o binecuvîntare.